- Editorial - nr. 42 / 29 Februarie, 2008 Nu am, moarte, cu tine nimic!" _ exclama, printr-un vers nemuritor, vital, plin de neliniste si durere, ca un strigat abisal de mantuire, devenit titlu de poem, poetul basarabean, fratele nostru Grigore Vieru. O spunea poetul cu multa vreme inainte de a veni la Bucuresti, bolnav, "sa-si vindece istorica lui rana". Aflam ca marele poet, "Orfeul de peste Prut", a trecut prin momente grele, de cumpana, internat fiind pentru o interventie chirurgicala la Spitalul Clinic din Fundeni. Intr-un moment in care, in cazul lui, disperat, "durerea si lupta se ajuta reciproc", devenind un fel de steag personal de inclestare pentru supravietuire, cand "si suferinta poate deveni o arma", medicii renumitului spital, Eduard Apetrei, Ioan Bostan, Pavel Platon, Marin Postu, sub indrumarea prof. dr. Cezar Macarie, directorul Fundeniului -, carora li s-au alaturat, in grija pentru salvarea lui, poetul Adrian Paunescu si ministrul Sanatatii _ Eugen Nicolaescu (gestul acestuia meritand laude, multumiri si felicitari!), se aflau in fata unui moment hotarator, decisiv. Mari profesionisti in chirurgie cardiaca si prieteni adevarati au fost pusi in fata unei situatii dificile, trebuind sa ia o decizie. Operatia pe cord deschis nu era posibila, poetul avand doua grave infarcturi anterioare, plus un diabet. Deci, nu putea suporta o astfel de interventie riscanta. Situatie in care s-a hotarat introducerea unui stent pentru intreaga viata. Costul acestuia, de peste 6.000 de euro, peste puterile lui financiare, a fost suportat, gratie interventiei prompte a domnului Eugen Nicolaescu, de Ministerul Sanatatii din Romania. Un gest salvator. Un gest uman laudabil si rar, azi mai ales! Astfel a fost salvata viata marelui poet, a puternicei personalitati luptatoare, de multe ori punandu-si viata in pericol, din acel mare drag pentru limba si neam. Pentru limba "c