O cheamă Luminiţa, pentru că avea ochii negri şi luminoşi. O mai cheamă Hortensia, pentru că în ziua în care s-a născut, 5 iunie, tatăl ei a venit cu un buchet mare de hortensii. Mama ei şi-a pierdut soţul în ziua în care împlineau 50 de ani de căsnicie. PEDEAPSĂ- A fost condamnată la zece ani de închisoare politică
O cheamă Luminiţa, pentru că avea ochii negri şi luminoşi. O mai cheamă Hortensia, pentru că în ziua în care s-a născut, 5 iunie, tatăl ei a venit cu un buchet mare de hortensii. Mama ei şi-a pierdut soţul în ziua în care împlineau 50 de ani de căsnicie.
Jurnalul Naţional: Aţi câştigat Cerbul în 1969, deşi aţi intrat în concurs de pe banca de rezerve?
Luminiţa Dobrescu: Aşa e! O comisie trebuia să aleagă o reprezentantă pentru România. Erau Anda Călugăreanu şi Mihalea Mihai, iar eu intrasem ca rezervă. Totuşi, s-a hotărât să fim toate trei în concurs. Nu credeam că voi câştiga. De fapt, nimeni nu se aştepta... Eu debutasem în 1965 la Televiziunea Română cu un cvartet de muzică populară...
Au urmat ofertele. Aţi obţinut un contract cu o casă de discuri din Germania?
Da, printr-o cunoştinţă de-a mea de la Berlin, fiica compozitorului de operetă Eduard Künneke, o mare personalitate germană, am ajuns la o casă de discuri. Am dat o probă şi am obţinut contractul. N-am avut vânzări de milioane, pentru că nu eram o vedetă, ca în România. Am jucat şi în două filme de televiziune, un fel de telenovele, am avut multe spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin. Am avut succes. M-am simţit în Germania mai acasă decât în ţara mea.
Aţi ales Berlinul, cu toate că aveaţi un soţ în România?
Da. Nu eram aşa fericită. La început nu am vrut să rămân definitiv. Părinţii se aflau în România şi ştiam că vor începe represaliile asupra lor. Ceea ce s-a şi întâmplat. Soţul meu a divorţat, iar eu am ceru