Într-o săptămână începută cu „Mic şi-al dracu“ (recitalul Maiei Morgenstern, la Liric) şi care se va încheia cu „Măsură pentru măsură“ (premiera lui Purcărete, la Naţional), craiovenii au avut parte de Zilele „Marin Sorescu“ şi au încă, până duminică, în foaierul teatrului, de Târgul de Carte Gaudeamus.

Am ratat şi anul ăsta discursurile academicienilor şi ale ordonatorilor de credite despre poetul din Bulzeşti ce „străluceşte pe firmamentul literaturii“, n-am ascultat nici poveştile ciupercilor care, în lipsă de operă proprie, se bat cu pumnul în piept pentru meritul de a-l fi cunoscut. La târg însă m-am dus! Nu doar cu gândul că Sorescu nişte cărţi a scris, nu numai pentru a întrezări, răsfoind eventual, crâmpeiele de viaţă ofertate la standuri, cât pentru a-l saluta pe Paul Daian, pentru a mai afla câte ceva despre Nedelciu de la Vlad Epstein, dar şi din solidaritate cu unii colegi care îşi lansează noile volume. A cântărit şi curiozitatea de a vedea cum reacţionează muşuroiul oltean la ideea de „carte mărţişor“, căci zâmbisem la cuvintele unei vânzătoare de pe Unirii: „La mărţişor important e şnurul!“. Cum răspunde „un oraş cu un mediu academic dezvoltat şi cu peste 30.000 de studenţi“, ca să folosesc cuvintele preşedintelui de consiliu judeţean, la întâlnirea cu „cartea de învăţătură“, în condiţii de intrare liberă? În zile în care tinerii japonezi (am ales la întâmplare) nu par să aibă dileme de genul: „Oxford, Cambridge, Harvard sau Spiru Haret?“, iar universitatea de stat craioveană nu e nici ea o ţintă pentru ei, studenţii autohtoni ai zice că sunt secătuiţi după sesiune. Îmi amintesc invitaţia uşor de desluşit în întrebarea magică a profei către junele examinat ce nu călcase pe la seminar şi nu reuşea să răspundă la nici o întrebare, deşi schimbase câteva bilete: „Cumperi cartea?“ (întâmplarea face ca sub catedre să se afle, la unele examene, câte-un v