EXARHU: "Oamenii se împart foarte simplu. Favorabili şi nefavorabili. Asta am învăţat de la Gellu Naum".
Pe cât pare de simplu de aplicat, pe atât de complicat e să înţelegi cât de subtil şi atroce funcţionează această lege a instinctului exersat. Delicateţea care te ajută să-ţi pierzi viaţa e o vorbă spusă de cineva care a înţeles cât de important e să reacţionezi corect şi asumat chiar şi împotriva altor evidenţe. În acelaşi timp, e foarte bine că principiul se află totuşi la adăpost de ironie, pentru că şi alegerile pe care le faci şi alegerile pe care nu le faci îţi construiesc la fel de apăsat destinul.
Actualul nivel al civilizaţiei pare să spună la prima vedere că numai alegerile pe care le faci există, dar că e periculos sau imposibil să alegi. Alege, pentru că nu ai de ales. Adică există inevitabil, există obligatoriu; există o tradiţie a greşelii, un ritual al ratării prin educaţie a gestului inspirat sau mântuitor. Oricine îţi poate spune ce prostii o să faci şi mai ales ce prostii este obligatoriu să faci, pentru că le face toată lumea şi de-aia arată aşa de bine dimineaţa în trafic. Credinţa comună a creat un statut inviolabil pentru justificarea unui lanţ logic fals, în care fiecare ştie că se îndreaptă într-o direcţie adeseori greşită, dar îi este jenă să încalce programul redactat de organizatori. Cea mai dificilă relaţie o stabileşti cu instinctele tale, pe care eşti educat să le negi, să le amputezi, să le batjocoreşti şi să le extirpi cât te ţin puterile. Aşa dispar ideile bune, oamenii armonioşi sau demni, aşa dispar relaţiile frumoase şi apar feţele la fel de schimonosite sau de aseptice ca şi destinele.
Orwell a spus că, după 50 de ani, fiecare bărbat are faţa pe care o merită. Asta e o remarcă blândă, de vizionar apocaliptic. Există avertismente mult mai drastice în jurul nostru, pe care nu avem experienţa
