Pe 4 iunie 1945, 14 jurnalisti, printre care Stelian Popescu, directorul de la „Universul“, si Pamfil Seicaru, directorul de la „Curentul“, au fost condamnati de noul regim „democrat“. Continuam astazi serialul dedicat disparitiei presei interbelice cu un episod dedicat procesului „ziaris tilor fascisti“. Imediat dupa 23 august 1944, prezenta militara a Armatei Rosii in Romania a radicalizat masele in cautarea si pedepsirea celor socotiti vinovati de consecintele nefaste ale razboiului.
„Comunistii si simpatizantiilor, multimea oportunistilor au fost cei care, intr-o atare conjunctura, au pus mana pe putere. Arhitecturile politice hotarate la Ialta au contat in sensul sprijinirii acestor curente. Printre cei dintai vizati de noile organisme au fost ziaristii. Mai ales aceia care, prin scris si atitudini publice, s-au plasat intre factorii de reala influenta. Aceia care au condus marile cotidiene - «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gandirea » - au fost considerati responsabili ai nationalismului, legionarismului, sustinatori ai hitlerismului si fascismului.
Ei au primit etichete de antisemiti, antisovietici, antidemocrati si au fost judecati drept criminali de razboi“, scrie Ioan Opris in „Procesul ziaristilor «nationalisti», 22 mai-4 iunie 1945“ (editura Albatros 1999), poate cel mai bun studiu al presei postbelice.
Aprilie 1945, judecati in procedura de urgenta
Primul semnal al epurarii care va urma a fost dat in octombrie 1944, cand cei mai importanti ziaristi si editori au fost exclusi din Sindicatul Ziaristilor Profesionisti.
Printre acestia se aflau cei care vor compune, la randul lor, lotul celor 14: Stelian Popescu, directorul „Universului“; Pamfil Seicaru, directorul „Curentului“; Ilie Radulescu, directorul „Poruncii Vremii“; Nichifor Crainic, fondator al „Gandirii“, dar si alte celebritat
