Luptele de stradă de miercuri scot la iveală diferenţele dintre „bătrânii“ comunităţii şi noile generaţii, interesate să fie „în pas cu moda“. Tradiţiile ţiganilor din Sinteşti au fost băgate în şedinţă. Tendinţele actuale din arhitectura celebrelor palate, dar şi ineficienţa economică a izolării faţă de comunităţile de români îi pun mai nou pe gânduri. Sursa: Cosmin Marinescu

Unii au început deja să-şi ridice casele fără cunoscutele turnuleţe, alţii se pregătesc să le dărâme, iar unii romi, mai tineri, visează să construiască în cartierele periferice ale Capitalei. Motivul este unul singur: creşterea valorii de piaţă a imobilelor. Sau, după formularea unuia dintre locuitorii din Sinteşti, „dacă vreau să-mi vând casa, cine vine să o cumpere aici, printre ţigani?“.

În urma luptelor de stradă de miercuri, a răniţilor şi a transmisiilor în direct pe toate posturile de televiziune, la Sinteşti a rămas o comunitate scindată între tradiţiile „bătrânilor“ şi visele cu maşini puternice ale generaţiilor mai tinere. Echilibrul fin dintre aceste două viziuni este menţinut de cel numit printre localnici „Primarul“. Un bărbat care crede în „folosirea forţei“ pentru a menţine liniştea, dar care recunoaşte că epoca tradiţiilor ţigăneşti rigide se apropie de sfârşit.

„Oamenii îmi ştiu de frică“

În Sinteşti, i se spune „Primarul“. Nu e nici bulibaşa comunită- ţii, nici adevăratul edil al acesteia, dar se spune că deţine o autoritate mai mare decât cei doi laolaltă. Cele două principii care îi ghidează activitatea în localitate pot fi enunţate cam aşa: 1. „Poliţia e slugă. Dacă există probleme, trimit doi-trei oameni, primesc o amendă de 3 milioane pentru vătămare corporală, o plătesc şi gata.“ 2.

„Singurul mod în care îi poţi ţine pe oamenii ăştia sub control e prin forţă. D’aia sunt respectat, pentru că-mi ştiu de fric