Unii, dintr-un fel de corectitudine politică, zic că nu. În acest caz, nu putem invoca, în cazul Kosovo, precaritatea lui teritorială şi demografică. Sînt, în Europa, şi state mai mici. Monaco, de pildă, care, de fapt, nu e decît un oraş de doi kilometri pătraţi, cu vreo 32.000 de locuitori. Vaticanul e chiar mai puţin decît un oraş. Faţă de Liechtenstein, Luxemburg, Malta şi San Marino, Kosovo e ditamai ţara. Care va să zică, dimensiunile nu contează. Altceva, alte calităţi trebuie luate în consideraţie. Cine va pune la îndoială ponderea, fie şi simbolică, a Vaticanului în politica mondială? Pentru Luxemburg se poate invoca, de asemenea, o certă consistenţă politică: e membru fondator al NATO, UE şi ONU şi, ca sediu al unor importante instituţii şi agenţii ale Uniunii Europene, e un fel de centru al continentului. Malta are şi ea o celebritate aparte: prin Ordinul cavaleresc care a administrat-o începînd din secolul al XVI-lea, prin structurile megalitice, încă în picioare, din al patrulea mileniu î.Chr. şi printr-unul dintre cele mai perfecţionate sisteme de protecţie a sănătăţii din lume. Monaco, paradis fiscal şi loc de predilecţie al bogătaşilor de pretutindeni, e ţinutul cu cea mai mare densitate a populaţiei din lume şi cu cea mai eficientă organizare a siguranţei cetăţeanului. Despre Liechtenstein se ştie că are mai multe firme înregistrate decît locuitori şi că este un exemplu de bunăstare şi longevitate (speranţa medie de viaţă - în jur de 81 de ani). În sfîrşit, San Marino e pur şi simplu cea mai veche republică din lume (secolul IV d.Chr.), admirată, ca atare, de Napoleon şi de Lincoln, şi cel dintîi stat european care a abolit pedeapsa cu moartea (1865).
Prin comparaţie, îţi vine să spui că, totuşi, Kosovo se impune mai curînd prin dimensiuni... Căci, în rest, tot ce poţi adăuga e că este una dintre cele mai subdezvoltate zone din Europa şi că