Preţurile ridicate la transportul pe cablu şi tarifele practicate de monitorii de schi au făcut din Sinaia cea mai scumpă staţiune de schi din România.
Preţurile ridicate la transportul pe cablu şi tarifele practicate de monitorii de schi au făcut din Sinaia cea mai scumpă staţiune de schi din România.
Chiar dacă salvamontiştii şi jandarmii montani se bat pentru supremaţia pe munte, cea mai bănoasă meserie este cea de monitor de schi. Tarifele practicate diferă de la o staţiune la alta. Evident, pe Valea Prahovei, unde snobismul a devenit literă de lege, sunt cele mai piperate preţuri.
EXCLUSIVIST. Pârtiile din Carpaţi sunt adevărate mine de aur pentru instructori. Cei care lucrează individual câştigă cei mai mulţi bani, în vreme ce angajaţii şcolilor de schi trebuie să împartă cu patronii banii obţinuţi de la turişti. Vali Dobre, din Sinaia, este monitorul cu cele mai mari venituri obţinute de pe urma schiului. Pentru fiecare oră pe care o petrece în compania unui turist, el primeşte 100 RON. Este considerat de toată lumea “regele pârtiei”, iar programul său este unul foarte încărcat. Până la sfârşitul acestui sezon, Dobre are toate week-end-urile “pline”, fiind căutat în special de domnişoare. Acelaşi tarif îl practică şi Vali Trăistariu, în vreme ce Luciana Neacşu se mulţumeşte şi cu 65 RON pe oră. Nici monitorii din celelalte staţiuni de pe Valea Prahovei nu mor de foame. Un instructor din Buşteni primeşte 70 RON pe oră, unul din Azuga se alege cu 50 RON, în vreme ce lui Daniel Ignătescu şi lui Cătălin Niţoiu, ambii din Predeal, le intră în buzunar câte 65 RON pentru fiecare oră petrecută pe zăpadă în compania unui turist.
VIP. Pentru că n-avem ce face cu banii, ne strângem repede cinci persoane, ne urcăm într-un Tico şi dăm o fugă până în Austria. Acolo îl găsim pe Franz Klammer, care abia aşteaptă să
