LA LOC TELECOMANDA Ippolit Vorobianinov a cazut din gratiile societatii odata cu venirea pe lume a lui taica Vladimir Ilici. Boier de salon, spilcuit de destin, ras si frezat prin saloanele inaltei societati "decadente", Ippolit-ul nostru a luat un bobirnac de la viata si de la revolutionarii din octombrie (sau noiembrie), ajungind un anonim functionar de stare civila. Despre Ostap Bender nu se poate spune ca a decazut cumva sau de undeva, pentru ca el a stiut intotdeauna sa aterizeze la loc sigur. Doar nu degeaba i se spune "Marele maestru al combinatiilor"! Vinatorul de comori se intilneste cu Ippolit, iar cei doi devin parteneri intru goana dupa "marea comoara". Trofeul, stiti povestea, se afla ascuns intr-unul dintre cele douasprezece scaune pe care le-a detinut soacra decedata a lui Ippolit, doamna Petuhova. Odiseea celor doi indivizi deveniti parteneri contra naturii e presarata de aventuri aiuritoare: "marele maestru" se casatoreste cu madame Gritatueva din Stargorod, "de doua ori vaduva, femeia grasa, dar totodata slaba ca toate femeile", posesoare a unuia dintre rivnitele scaune tapitate englezeste; Ippolit Matveevici si cu partenerul sau, Ostap, se caznesc (a cazni inseamna, aici, a mitui sau a fura) sa dea de urma a zece dintre jilturi, care, se pare, fusesera scoase la licitatie la un muzeu al mobilei din Moscova. Nebunia hazoasa a celor doi eroi se termina tragic, Ippolit afla ca diamantele pe care le cauta au fost folosite pentru a ridica un club al ceferistilor si, intr-un moment de ratacire, il omoara pe partenerul sau Ostap. Mi-am amintit de povestea fabuloasa scrisa de Ilf si Petrov uitindu-ma la campionatul romanesc de fotbal; la iesirile televizate ale lui Gigi, Marian, Vasile, Arpad si tot neamul lor de boieri nascuti dupa "marea revolutie" din decembrie. Este, daca nu socant, cel putin amuzant sa regasesti cite un "ceva" extrem de consistent din