Pentru Andrei Makine, literatura este o forma de manifestare a libertatii, scriitorul mostenind inclinatia marilor rusi catre acea "nobila libertate interioara" despre care vorbea Puskin. Recviem pentru Est, aparent o poveste de spionaj cu scenariu tipic, este in primul rind un roman al cautarii de sine, dar si o intoarcere in trecutul innegurat al perioadei sovietice, dominat de razboaie, violuri si crime odioase, camuflate de istoria oficiala in haina eroismului si a patriotismului. Recviem pentru Est este un roman care incearca sa spuna adevarul, acel adevar ascuns, care se iveste uneori "din spatele fotografiilor falsificate dintr-un album de familie", marele adevar care, odata evocat, "se transforma neincetat, dind nastere unor mici adevaruri tulburi, fugare, tentaculare", greu de surprins, adevarurile taiate "in bezna irespirabila" a razboiului, descris de Makine cu maiestrie si talent, asa cum doar Celine stia sa o faca. Dar mai exista si un alt adevar, spune Andrei Makine, "un adevar al tacerii", ce urmeaza pretentiei noastre de a intelege trecutul, de a ne redobindi identitatea. La capatul acestei cautari disperate a adevarului se afla de multe ori deznadejdea si tacerea. In Recviem pentru Est sint trei voci narative care povestesc, incercind sa surprinda, uneori cu pretentia unei obiectivitati istorice, intimplarile a trei oameni, din trei generatii diferite: fiul, tatal si bunicul, plimbind cititorul prin toata istoria Uniunii Sovietice, asemanata cu un turn Babel, "cimentat cu visuri si singe", care se darima treptat, etaj cu etaj, "transformindu-si galeriile oglinzilor intr-un morman de oglinzi deformate, iar perspectivele in fundaturi... ". Intr-un neincetat du-te-vino intre trecut si prezent, acest roman, care condamna ororile comuniste si persecutiile la care a fost supus poporul rus de-a lungul timpului, este plin de violenta, dar si de lirism, este