- Politic - nr. 43 / 1 Martie, 2008 Pe harta Europei s-a inghesuit, de curand, un nou stat. Un mini-stat, de fapt, cu aproximativ doua milioane de locuitori. Un stat musulman, daca se are in vedere ca 90% dintre locuitori sunt albanezi convertiti in perioada Imperiului Otoman. Sunt multe pricini care au dus la aceasta situatie, unele pe larg comentate, altele sunt sugerate doar. Nimic insa nu poate justifica ruperea unei parti dintr-un teritoriu, oricare ar fi si oriunde s-ar afla acesta. Exista totusi o legislatie internationala, exista o istorie de care ar trebui sa se tina seama. Kosovo e leaganul statului, al civilizatiei, al crestinismului sarbesc. E inima Serbiei. Procesul de dezmembrare, de faramitare a tarii are efecte dramatice pentru acest popor. E drama unui neam pe care nu o inteleg sau de care nu le pasa puternicilor vremii de peste marile si oceanele lumii. Ar ceda oare din teritoriile lor, daca s-ar afla intr-o situatie similara, cu aceeasi usurinta cu care s-au grabit sa recunoasca minisculul stat? Sub drapelul libertatii, al democratiei aduse in bombe distrugatoare de bunuri si vieti, sunt justificate decizii nedrepte, incalcari ale unor legi si sfasieri de teritorii sfinte pentru cei care le mostenesc de sute, de mii de ani. Forta, raptul, ciudata dreptate pentru unii, nedreptatindu-i pe altii, nu aduc linistea, pacea invocata de cei care isi au, de fapt, interesele lor intr-o zona sau alta a lumii. Nu e liniste nici in Irak, nici in Afganistan, nici aiurea, unde au avut loc interventii straine, nu va fi liniste nici in Balcani. E ca si cum s-ar inlocui clasica pulbere din invocatul butoi, cu exploziv nuclear. Serbia e in fierbere. Au fost atacate cu pietre si sticle incendiare ambasade, au fost incendiate posturi de frontiera si vamale, mitingurile de protest de pe tot teritoriul tarii se tin lant. Nu intarzie sa apara nici vanatorii de posibile a