Termenii în măsură să califice gestul Premierului s-ar putea să fie consideraţi "indecenţi", în marea presă de calitate de la Bucureşti. Brrrr! Revoluţia conştiinţelor şi a libertăţii de exprimare, cu care ne-am împăunat după 1989, s-a scurs ca o zacuscă stricată în melanjul dietetic al autocenzurii, diafan decorată cu delicioasele galene înroşite ale telefoanele puterii, ce încă zornăie în creierul nostru ori de câte ori "spurcăm" cu vorba vreun potentat la guvernare.
Nu ştiu dacă aţi observat, dar suntem în an electoral! Şeful guvernului, Tăriceanu tocmai a sărit la beregata Comisiei Europene! Ce a zis? Câtă inteligenţă a demonstrat că are? Nu prea pot să vă spun! Termenii, în măsură să califice gestul Premierului, s-ar putea să fie consideraţi "indecenţi", în marea presă de calitate de la Bucureşti. Brrrr! Revoluţia conştiinţelor şi a libertăţii de exprimare, cu care ne-am împăunat după 1989, s-a scurs ca o zacuscă stricată în melanjul dietetic al autocenzurii, diafan decorată cu delicioasele galene înroşite ale telefoanelor puterii, ce încă zornăie în creierul nostru ori de câte ori "spurcăm" cu vorba vreun potentat la guvernare. Mda! Nasol moment!
Oare, pe americani pot să-i fac tâmpiţi? Nu de alta, dar au ei un ziar, o "fiţuică" nenorocită, pe numele ei de fată The New York Times. Sigur, ei mai au şi The First Amendment! Ceva, acolo, despre "libertatea de exprimare şi a presei", nu îmi mai aduc aminte bine! Dar aia e America! Ce ţară e aia, în care o "fiţuică" "imundă", "suburbană", ca New York Times, între două relatări, despre cum e sau nu e "moron" (idiot sau prost sau retardat, you name it) "insignifiantul" Preşedinte al unei ţări "minuscule", George W. Bush, îşi găseşte timp să publice, sub semnătura lui Frans de Waal, pe 9 octombrie 2006, următoarele "enormităţi":
"Nimeni nu mai tresare când o