Jandarmii din Braşov şi Covasna îi sunt enoriaşi, crucea îi este armă. Ion Epaminond Boroş este preot-jandarm. „Preoţii militari sunt cei care nu s-au putut decide între sutană şi uniformă şi au ales să nu le mai separe niciodată. Practic avem statut de ofiţeri şi suntem personaje active în garnizoane, dar şi - Doamne fereşte! - pe teatrele de război. Noi nu tragem cu arma, însă avem un rol important în menţinerea disciplinei şi a înălţării spirituale”, îşi descrie menirea Ion Epaminond Boroş, de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Braşov.
Clerul militar
Ion Epaminond Boroş a intrat în Jandarmeria braşoveană în urmă cu doi ani. Puţini ştiu care este misiunea lui. „Ca preot militar, nu te axezi doar pe serviciul religios, ci eşti implicat constant în activităţile instituţiei de care depinzi. În caz de război suntem personalul necombatant, la fel ca medicul, bucătarul sau asistentele. Rolul nostru este însă unul important. O carieră de preot militar este exact ceea ce mi-am dorit pentru a-mi îndeplini visul. Trebuie ca prin toate mijloacele cu care am fost înzestrat să mă fac plăcut. Având în vedere că sunt aici din 2007, an în care a fost înfiinţat postul, afirm că acum mă simt integrat complet în această castă a Jandarmeriei. Diferenţa majoră este aceea că mă subordonez, pe lângă Arhiepiscopia Ortodoxă Română Sibiu, şi conducerii unităţii. În plus, am şi mai multe atribuţiuni ce ţin de instituţie. În rest sunt preot ca oricare altul!”, spune Boroş.
Rambo în sutană
Ion Boroş este o persoană calmă şi blajină, însă nu a fost tot timpul aşa. În tinereţe semăna mai degrabă cu… Rambo decât cu părintele Mulcahy. A făcut armata în Rusia, la o unitate specială unde a învăţat să tragă cu… rachete. „Acolo exista singurul poligon pentru trageri cu rachete sol-sol”, îşi aminteşte prelatul. De când e preot s-a „specializat” pe sfinţirea a
