Ideea unui limbaj universal valabil pare incredibila. Totusi ideea a existat, iar unii oameni au si pus-o in practica. Limba esperanto a avut multi sustinatori sau simpatizanti ilustri, de la lingvisti ca Baudouin de Courtenay si Otto Jespersen, pana la oameni de stiinta sau filozofi ca Russell.
Promotorii acesteia au intarziat cel mai probabil din cauza ca engleza era deja mult prea raspandita si la indemana tuturor. Mai mult, limba esperanto este nominalizata la premiile Nobel, anul acesta.
Ar fi bine sa existe o limba comuna? Care sunt avantajele? Dar dezavantajele? Dintr-o data, in secolul in care traim un limbaj universal nu este numai o problema lingvistica. Sustinatorii limbii engleze ca limba comuna spun ca esperanto este doar un hobby si ca nu ar putea deveni o limba comuna.
Si asta in conditiile in care un economist, François Grin, a calculat ca numai daca in Europa s-ar vorbi esperanto s-ar economisi 25 de miliarde de euro anual.
Problema lingvistica are doua componente: nevoia de a comunica si nevoia de a respecta identitatea fiecaruia. Ar putea o limba comuna sa darame barierele de comunicare si sa respecte egalitatea intre atatea identitati culturale?
Unii specialisti spun ca engleza este o limba cu un camp semantic foarte vast si ca esperanto este mult mai precisa si ca dupa studiul de sase luni al acesteia se atinge un nivel de comunicare mai mare decat dupa studiul de sase ani al oricarei limbi.
Despre Esperanto
Esperanto (cel care spera) este cea mai raspandita dintre limbile artificiale. Limba a fost lansata in 1887 de catre Ludovic Lazar Zamenhof dupa mai bine de 10 ani de munca, pentru a servi ca limba internationala auxiliara, o a doua limba pentru fiecare. Numarul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. In functie de sursa, se mentioneaza intre o jumata
