Nu m-am întrebat niciodată ce s-ar putea face dacă aş avea un hamstercare pare să fie deprimat. Diagnosticul ar fi destul de simplu, simptomele sunt evidente. Blana şi-a pierdut strălucirea, nu are poftă de mâncare, rotiţa pe care tropăie stă nemişcată, picoteşte înghemuit într-un colţ al cuştii. Am primit însă răspunsul la această nepusă întrebare consultând o carte masivă (1.345 de pagini!), un manual de medicină veterinară editat de o mare firmă de medicamente. Hamsterul meu imaginar ar putea suferi de boala lui Tyzzer, o infecţie microbiană, agravată de stres sau de o parazitoză intestinală.
În varianta destinată oamenilor, cartea a fost şi este folosită intens de medici, de mamele îngrijorate şi, bineînţeles, de ipohondrii care încearcă să-şi asorteze simptomele la bolile pomenite. Versiunea veterinară conţine câteva informaţii surprinzătoare. Putem afla care este anatomia unei broaşte ţestoase sau semnele, şase la număr, ale hiperparatiroidismului la câini. Vom şti ce plante de apartament sunt periculoase pentru prietenii nostri necuvântători, cum se manifestă spasmul ciocului la păsările mici şi cum ne purtăm cu un hamster deprimat. Sau cu un gerbil mai necăjit.
Pentru cei cu gusturi cu adevărat exotice, atenţie la relaţia cu veveriţele zburătoare din Tasmania, Petaurus breviceps. Ele au nevoie de cel puţin două ore de atenţie (inclusiv conversaţie, probabil unilaterală) pe zi. Dacă nu le asigurăm aceste condiţii, există riscul unor grave tulburări comportamentale, de la nervozitate excesivă la canibalism.
Probabil că aş fi trecut relativ repede peste riscurile depresieihamsterilor dacă nu apărea o altă ştire, legată de tratamentul depresiei la oameni. Cu excepţia pilulei contra disfuncţiei erectile, Viagra, fluoxetina comercializată sub numele Prozac, este medicamentul care a stârnit maximum de interes în ultimi
