În căsuţa din Eforie Sud, Ilie Diaconu (Vicu), fratele Mariei Ciobanu, povesteşte cu drag despre “cea mai mică şi cea mai iubită membră a familiei: «Sora mea… un copil extraordinar… Tata era lăutar, a cântat la ţambal, iar Mariei îi plăcea să îl acompanieze vocal. Încă de mici au fost învăţaţi de părinţi că familia e pe primul plan. Că între ei nu trebuie să existe nici o urmă de răutate.
În căsuţa din Eforie Sud, Ilie Diaconu (Vicu), fratele Mariei Ciobanu, povesteşte cu drag despre “cea mai mică şi cea mai iubită membră a familiei: «Sora mea… un copil extraordinar… Tata era lăutar, a cântat la ţambal, iar Mariei îi plăcea să îl acompanieze vocal. Eram şapte la părinţi. Cum spuneam, Maria cânta cu tata pe la nunţi, dar se mai ducea şi cu frate-miu. Apoi, a plecat la Ansamblul «Ciocârlia», unde a rămas foarte multă vreme, până a ieşit la pensie. Duminica, atunci când făcea tata horă la şosea, îi auzeam de la capătul străzii glasul de aur. Era micuţă, leneşă… dar foarte cuminte. Eu sunt mai mare cu cinci ani ca ea, sunt în ’32. Norica e în ’22, alt frate era în ’25. Copiii ei aici, la noi, au crescut. Şi acum mai vin! Adoră marea.”
Portul. “Fiind copii mulţi, trebăluiam toţi. Ea a fost cea mai mică şi tata a iubit-o foarte mult. Noi curăţam porumbii, ea cânta la clăci. Sau mergea să danseze. Păi, cum să stea ea pocăită, când avea aşa mare chef de viaţă!
Sunt mândru de faptul că familia noastră a fost unită. Maria a rămas cu sufletul aproape de locurile în care a crescut. Ca dovadă, ea mereu poartă costum naţional, nu se îmbracă în altceva. Şi seara când pleca de aici, de la noi, de venea şi o lua maşina, ea tot în costum naţional pleca. Aşa îi place! Nu şi-a stricat portul aşa cum niciodată nu a cântat alt folclor decât cel oltenesc.
I-a plăcut să cânte. Noi şi acum mergem la ea, la Bucureşti, iar ea vara vine să stea la n
