Preşedintele a promis poporului devotat că nu-l va lăsa de izbelişte şi va veghea la bunul mers al ţării din postul de prim-ministru. Mai departe, preşedintele Medvedev se va ocupa de
Preşedintele a promis poporului devotat că nu-l va lăsa de izbelişte şi va veghea la bunul mers al ţării din postul de prim-ministru. Mai departe, preşedintele Medvedev se va ocupa de sfera morală şi prim-ministrul Putin, de rachete.
Oricâtă lehamite ar provoca poporului rus şi conducătorilor săi actuali ideea de democraţie (sau de marfă vândută sub această etichetă), faptul că Vladimir Putin, în respectul său pentru Constituţie, nu candidează la cel de-al treilea mandat pare să dovedească un anume respect pentru formă, intenţia de a juca după reguli. Dar nu după regulile stabilite de alţii.
În opt ani, obscurul şef al FSB (noua denumire a KGB-ului) Vladimir Putin, căruia Boris Elţîn, într-o acută fază de descompunere fizică şi morală, îi deschidea uşa Kremlinului, a reuşit să prezinte lumii o nouă faţă a Rusiei: o ţară mare, bogată, puternică, misterioasă, partener obligatoriu în orice decizie privitoare la felul cum e aşezată lumea.
Linişte la sat şi la oraş Numărul doi al revistei Foreign Policy România publică un articol al Liliei Shev-tsova (asociat senior editor al Centrului Carnegie Endowment for International Peace din Moscova) despre anii Putin, despre schimbările reale din Rusia acestei perioade, despre ceea ce se spune şi ceea ce există într-adevăr în fosta patrie a socialismului victorios. Pe ce se bazează popularitatea incontestabilă a unui conducător care a redus sfera manifestării libertăţii, brutal cu toţi cei care nu sunt de acord cu el, reprezentant al unei organizaţii care a însângerat Rusia deceniilor de comunism? La această întrebare, Shevtsova analizează performanţele economice obţinute prin felul cum statul a obţinut tutela asupra resu
