Ce simplu a fost! Aproape uitasem ca o numire ministeriala se poate face cu calm si fara poale in cap. Instalarea lui Catalin Predoiu in fotoliul de ministru al Justitiei s-a consumat in doi timp si trei miscari. Au lipsit acuzatiile reciproce ale presedintelui si premierului, dublate de corurile PD-L si PNL, a tacut pana si artileria ziarelor de casa, care de obicei anunta inceperea ostilitatilor dezvaluind afacerile necurate ale candidatului. Au stat cuminti si consilierii juridici, experti in sesizarea neconstitutionalitatii. Pana si sefii Monitorului Oficial au redescoperit ca stiu ce au de facut pentru a publica la timp o decizie. Daca in alte situatii le-a luat si cateva zile, invocand tot felul de motive je-nante, vineri au reusit ca in doar doua ore sa incheie definitiv procedura.
Modul in care a fost instalat avocatul Predoiu in fruntea Ministerului Justitiei a subliniat inca o data, prin contrast, aberatiile care s-au consumat in ultima vreme in politica romaneasca.
De ce a fost nevoie ca premierul sa-l numeasca pe Tudor Chiuariu – un mini-Fenechiu asmutit asupra DNA, sa tina cu dintii de o propunere de neacceptat, Norica Nicolai, sa scoata din palarie o rocada dubioasa cu Melescanu la Justitie si Stroe la Aparare – pentru a ajunge atat de greu la o varianta onorabila?
Pentru ca in Romania solutiile rezonabile sunt vazute ca solutii de avarie. La ele se apeleaza doar atunci cand la orizont se profileaza dezastrul.
Nu stim foarte multe despre Catalin Predoiu, dar cariera lui il recomanda mult mai mult pentru o astfel de pozitie decat oricare dintre liberalii amintiti anterior.
In mod cert, nu este strain de jocurile economice ale mag-natului din culisele PNL, Dinu Patriciu, avand in vedere ca i-a fost o vreme avocat. Insa diferenta fundamentala dintre biografia lui Chiuariu, de exemplu, si cea a lui Predoiu este ca, in ti
