Oare cum pot fi interpretate zisele lui Titus Livius ("Ab urbe condita") care postulau : "A invinge fara ordin este o crima"? Nu altcum, decat ca materializare a disciplinei de fier?
Azi, la noi, sefii (militari) ordona ce nu se face, iar subordonatii, cu sprijinul unor sefi (superiori) parati, fac, repurtand "victorii" care maine vor fi socotite crime. Dar fapta (extremista, dictatoriala, nedemocratica, inumana!) prin care consulul spartan Manlius (ce scosese in afara legii duelul) care, afland ca fiul sau si-a invins un adversar tocmai intr-un duel, provocat de cel infrant, procedeaza astfel : "Victorios si neascultator, tu esti demn de recompensa si tu meriti moartea. Iti rezerv si una, si alta"? Adica, egalitate si fermitate in respectarea disciplinei, indiferent cine e actorul social.
La noi, azi, faptele ilegale ale progeniturilor aparatorilor (si facatorilor) de lege sunt trecute cu vederea, musamalizate, tolerate, perpetuate. Exemplele pot continua.
Nu militez pentru spirit spartan sau prusac, dar nici n-o sa concep ca indisciplina prostilor si marlania lenesilor, tolerate de complici potentati, din aceeasi teapa, inseamna democratie si progres. Niciodata!
Nu m-am lecuit, desi aceasta credinta m-a dat pierzaniei, turma revoltandu-se contra ciobanului, cu magar cu tot si-mpotriva celor doi-trei caini credinciosi. Nu m-am lecuit, caci principiile (morale) nu-s facultative, iar credinta mea (de pastor), ca spiritul de turma (stearpa) va apune, este mai puternica decat locul detinut intr-o ierarhie conjucturala.
Oare cum pot fi interpretate zisele lui Titus Livius ("Ab urbe condita") care postulau : "A invinge fara ordin este o crima"? Nu altcum, decat ca materializare a disciplinei de fier?
Azi, la noi, sefii (militari) ordona ce nu se face, iar subordonatii, cu sprijinul unor sefi (superiori) parati, fac, repurtand "victorii"
