MIHĂIEŞ: "Studiaţi-i o clipă fotografia: căutătură dârză, înfiptă direct în ochii privitorului, cu o nuanţă voit dominatoare".

Tunsoare ca la carte. Costum impecabil, de firmă, cămaşă asortată, cravată fără cusur. Ceas de aur. Mâinile stau încrucişate pe piept, într-o poziţie atent regizată: nici relaxată, dar nici crispată. Degete fine, îngrijite. Pe chip, un specialist a aşezat reflectoarele ca la Hollywood. Şi totuşi, înalta ştiinţă a luministului i-a jucat o festă: departe de-a ne livra imaginea unui descendent al Părinţilor întemeietori, lumina pune în evidenţă trăsăturile personajului: ceva între contabil şi boxer. Vă place? Ei bine, mie nu. Şi asta nu din cauza amănuntelor enumerate mai sus. Nu-mi place decorul. În spate, lucios-aristocratice, ţepene, ocupând două rafturi, stau şiruri de cărţi. Pot fi orice: de la Encyclopaedia Britannica la documentele legate în piele albastră ale cutărui club de golf. Lucrate impecabil, ele au un singur cusur: sunt evident neatinse. În loc să emane căldura obiectului intens folosit, cărţile reprezintă elemente atent compuse din recuzita unui personaj obişnuit să-şi facă reclamă. Îmi imaginez că n-ai cum să intri în biroul lui dacă nu posezi, la rându-ţi, conturi cu multe cifre.

Dea Domnul să mă înşel, dar nu cred că dl Cătălin Predoiu e ministrul justiţiei de care avem nevoie în acest moment. Aşa cum ni-l înfăţişează fotografia furnizată de guvern, el pare încă unul din acei yuppies inodori-incolori- insipizi dâmboviţeni ce-şi imită colegii de dincolo de ocean. Ca şi ei, a adunat în timp-record mormane de bani. Şi, asemeni lor, posedă o personalitate alcătuită mai mult din gesticulaţie decât din substanţă.

Nu e nevoie să demonstrez că tinereţea în sine nu e o virtute. Uitaţi-vă la junii politicieni ai României şi trageţi concluziile de rigoare. De la agresivitatea cinică a lui Şerban Nic