La ce bun gratuitatea? Interesant, discutia a inceput tarziu, in anii ‘70. Pana atunci, intr-o prima suta de ani severa si tenace, fotbalul n-a lasat loc acestui gen de speculatii. Sfintii Parinti englezi au avut grija sa-si reverse realismul in fiecare miscare a jocului si fotbalul a inaintat pe un culoar pragmatic: forta, asalt pe mingii lungi, victorii decise mai mult de masa decat de inteligenta. In ciuda aparentelor, acest aranjament eficient si oarecum rudimentar a continuat chiar si in epoca imediat urmatoare, dominata de Realul lui Di Stefano si Puskas. Diferenta a venit din valoarea orbitoare a trupei, dar fotbalul a ramas un joc de castigat repede si fara comentarii. Aplecarea spre idealism experimental a aparut brusc, dar nu intamplator. Imediat dupa 1968-’70, sfera colturoasa a ideilor europene s-a rostogolit liber. O pofta de contestatie fara centru si obiectiv a zguduit tot establishment-ul academic si a facut gloria zgomotoasa a miscarilor de strada pariziene. Fara legatura directa cu aceasta briza anarhica, dar incurajata de ea, gandirea publica a dat la o parte ultimele tabuuri si a inceput sa se exercite cu o incredere nebanuita in ideal. Fotbalul a raspuns prompt la aparitia acestei sanse si a pus capat plicticoasei superstitii a randamentului de tip greu. Totul a inceput in Olanda, cu Ajax, unde un Rijnus Michels, un dogmatic liberal, a intalnit o generatie de adolescenti setosi de proiect. Rezultatul a fost "fotbalul total" cu care Ajax a schimbat tot ce se stie despre sport, dupa ce a distrus, in mai putin de cinci ani, increderea si ratiunea de a fi a sistemelor vechi. Ajax a fost primul caz masiv de gratuitate in fotbal si a reusit sa transforme un acces de idealism in triumf, din doua motive esentiale. De ce nu are Ajax urmasi Mai intai, pentru ca experimentul s-a sprijinit pe o generatie pur si simplu inexplicabila de supradotati. Istoria l-