Fericite sau mai putin fericite, povestile de dragoste publicate in revista provoaca interes si emotie printre cititori. Este si cazul scrisorii "Starnesc doar sentimente fratesti", in care Maria, o fata de 31 de ani, se plange de singuratate si izolare
"Si la mine dragostea a venit tarziu"
Draga Maria, nu-ti pierde speranta si incearca sa schimbi rutina serviciu - casa. Si la mine dragostea a venit tarziu. Am pierdut anii adolescentei si ai studentiei din cauza ca n-am stiut cum sa ma apropii de oameni. Timiditatea excesiva m-a tinut deoparte, ca si o lipsa totala de incredere in mine insami. Cand am implinit 30 ani, am hotarat ca trebuie sa fac ceva ca sa-mi schimb viata. N-a fost usor sa ies din carapacea care ma proteja de lume. Am facut-o foarte timid si cu mare rezerva. Nu stiam prea bine ce cautam, dar asteptasem destul si asteptarea nu dusese la nimic, in afara de cateva "drame" unilaterale, in care "obiectul" pasiunii mele habar n-avea de existenta mea. Gandindu-ma inapoi, am avut noroc, fiindca desi nu s-a intamplat imediat, am intalnit in cele din urma un OM pe care il inteleg si ma intelege. Legatura noastra e mai profunda decat realizeaza cei din jur. Nu e nici patron, nici doctor, director general sau politician, si nici nu mi-as fi dorit sa fie. N-au mers toate ca pe roate, dar problemele s-au rezolvat, apoi au aparut altele, care in timp s-au rezolvat si ele. Asa e viata. Marturisesc ca mai am si acum momente de singuratate, dar care sunt echilibrate de momentele in care el imi raspunde la intrebarile abia gandite si pe care n-am apucat sa le rostesc. E o magie la mijloc, care nu se poate explica. Reteta unei casnicii fericite este, in cele din urma, norocul de a-l intalni pe cel potrivit.
Cu un pic de noroc si cu hotararea ca vrei sa-ti schimbi viata, porneste maine dimineata si vezi unde te va duce drumul! Nu te astepta sa fie
