Exista in momentul de fata in parlament trei acte normative care privesc direct sau indirect soarta sediului GDS si al revistei 22. In functie de felul in care vor decide parlamentarii, GDS si revista 22 vor ramane sau vor fi evacuate din Calea Victoriei 120, acolo unde activeaza de 18 ani (vezi Scrisoarea deschisa adresata de Radu Filipescu presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu). Deocamdata, punem intre paranteze GDS si revista 22, concentrandu-ne pe neobisnuitul efort parlamentar, considerabil si bine chibzuit. Umbrela sub care se desfasoara intreaga operatiune se numeste Legea tinerilor. Ea vizeaza crearea de sus in jos a unei organizatii nationale de tineret, careia urmeaza sa i se incredinteze o avere: ce a ramas din fostul patrimoniu al UTC (in lege apare in mod abuziv si imobilul din Calea Victoriei 120, dar asta e o alta discutie). Legea aceasta, bizara pentru Romania anului 2008, pare mai degraba un vast proiect imobiliar, de nivel national, tesut cu dibacie de o minte isteata: cum ea a tot trecut prin comisii si plenul celor doua Camere, fiind votata cu ochii inchisi de parlamentarii tuturor partidelor (cu rare exceptii), care se scuzau ulterior ca "nu am stiut ce votam", ipoteza proiectului imobiliar prinde substanta. Argumentul ca tinerii (care?) nu au unde sa activeze (in ce directie?) e ridicol: la inceputul anilor ‘90, au aparut mai multe fundatii locale pentru tineret care au preluat parti importante din patrimoniul UTC, evaluat la nivelul lui 1989 la 200 de milioane de dolari. Aceste fundatii sunt deja reunite intr-o Conventie Nationala a Fundatiilor de Tineret, care incredinta revistei Prezent (www.prezentonline.ro/articole_detail.php?idarticle+2731) urmatoarea statistica: "in 21 de judete, fundatiile au reusit sa preia patrimoniile fostelor organizatii judetene ale UTC, in 12 judete fundatiile nu au preluat acest patrimoniu, din diverse