Am fost câteva zile la Megave, în Haute Savoie, una dintre cele mai vechi staţiuni de schi din Franţa.
Deasupra, la aproape 2.000 de metri altitudine, se află Mont d’Arbois, un satelit al staţiunii. Pârtiile de schi, pornind din amândouă, măsoară peste 400 de km. Fiind vacanţă şcolară în Franţa, mii de amatori de schi şi-au adus copiii la Megave şi la Mont d’Arbois, şi desigur în staţiuni vecine, la fel de celebre, ca Albertville (unde a avut loc şi o Olimpiadă albă), Chamonix şi altele, răspândite pe o rază nu foarte mare din Le Pays de Mont Blanc.
Pretutindeni există şcoli de schi. În minuscula Mont d’Arbois, există o filială a şcolii franceze şi una a şcolii internaţionale. Programul e de cinci ore zilnic. Cu mai mulţi instructori pentru fiecare grupă, nu atât de vârstă, cât de stadiu de pregătire. Începătorii, ca fetiţa mea Ana, poartă veste albastre pe care scrie Ourson.
Cei şi mai mici, de pe la trei ani, sunt în grupa Piou-Piou, care e un fel de grădiniţă. După cinci zile, primesc diplome valabile în toată Franţa şi care le permit să se înscrie în anul următor într-o grupă de nivel superior, devenind, de exemplu, Flocons. Cum n-are sens să cumperi unui copil în creştere schiuri proprii, le poţi închiria, împreună cu tot echipamentul. Mai mult, poţi să le alegi pe cele de două ori potrivite, o dată ca lungime, a doua oară în funcţie de experienţa copilului.
Când nu e bună zăpada pe pârtiile de jos, copiii sunt duşi cu telecabina la altitudinea necesară, de unde, după două-trei zile, îi vezi coborând pe schiuri. Părinţii nu stau nici ei degeaba. Fie schiază, ca soţia mea, fie îşi iau, ca mine, printurile Istoriei critice pentru corectură. Telecabinele, mai mari sau mai mici, telescaunele sau teleschiurile îi urcă pe vârfuri în câteva minute. Nimeni nu-şi pierde vremea aşteptându-le. Şi cine nu vrea să coboare la
