Vasile Salaru Pur intamplator m-am aflat in capitala Federatiei Ruse atat in timpul alegerilor parlamentare de la finele anului trecut, cat si duminica, la alegerile prezidentiale. Comparand cu ceea ce se intampla in campaniile electorale din Romania, pot spune ca seamana foarte putin, doar in ceea ce priveste desfasurarea fortelor de ordine, a opririi circulatiei atunci cand trece vreun candidat si a prezentei pe liste a unui ultranationalist, a unui comunist si a unui candidat de dreapta cu vederi occidentale. In rest... steaguri verticale in nuante ce mi-au adus aminte de China si Coreea, focuri de artificii de scurta durata dupa mitinguri electorale facute parca din obligatie, afise de mici dimensiuni si in putine locuri.

Ziarele si posturile de televiziune aloca spatii reduse evenimentului. Ce rost ar avea incrancenarea si risipa de energie si fonduri cand castigatorul este dinainte cunoscut? In ciuda a ceea ce mai scriu in America si in Europa nostalgicii razboiului rece, populatia de rand nu este deloc nemultumita, nu vorbeste cu patima, are incredere in viitor si asteapta un nou mandat al lui Vladimir Putin. Legislatia rusa nu permite mai mult de doua mandate consecutive, dar actualul sef de la Kremlin mai poate fi sef de stat inca opt ani dupa mandatul castigat cu lejeritate de Dmitri Medvedev, tocmai pentru ca a fost favoritul autoritarului Vladimir. Salariile au crescut continuu, puterea de cumparare de asemenea, clasa de mijloc s-a intarit, investitiile straine au explodat, dar mai ales rusul si-a recapatat demnitatea nationala. Pentru moscoviti, Medvedev este garantia unei politici externe sanatoase, menita sa le sporeasca mandria de cetateni ai unei mari puteri pasnice. Cat despre cresterea continua a nivelului de trai, nu-si fac probleme cata vreme viitorul premier nu va fi nimeni altul decat Vladimir Putin. Scepticilor care afirma c