Dolarul nu numai că a atins un nou minim istoric în raport cu euro, dar a şi trecut, pentru prima dată, peste pragul psihologic de 1,5000. Interesantă nu este atât mişcarea în sine cât, mai ales, amplitudinea ei. Cotaţia euro faţă de dolar a mai avut trei încercări nereuşite de a sparge pragul psihologic de la 1,5000: pe 23 noiembrie 2007, când a atins nivelul de 1,4966 (precedentul record istoric pe 15 ianuarie 2008, când a atins 1,4922, şi pe 1 februarie, când maximul sesi

Dolarul nu numai că a atins un nou minim istoric în raport cu euro, dar a şi trecut, pentru prima dată, peste pragul psihologic de 1,5000. Interesantă nu este atât mişcarea în sine cât, mai ales, amplitudinea ei. Cotaţia euro faţă de dolar a mai avut trei încercări nereuşite de a sparge pragul psihologic de la 1,5000: pe 23 noiembrie 2007, când a atins nivelul de 1,4966 (precedentul record istoric pe 15 ianuarie 2008, când a atins 1,4922, şi pe 1 februarie, când maximul sesiunii a fost la 1,4952. Însă, pe 26 februarie, „reduta“ 1,5000 a fost cucerită decisiv.

Sesiunea respectivă a avut de la bun început toate ingredientele necesare pentru realizarea unui nou record istoric: indicele IFO, o măsură a climatului de business din Germania, a înregistrat a doua lună consecutivă de creştere (104,1 în februarie faţă de 103,4 în ianuarie); prin contrast, la numai câteva ore după, a fost publicat indicele de încredere a consumatorului din Statele Unite, care a scăzut în luna februarie la 75 (cea mai mică valoare înregistrată din luna martie 2003), faţă de 82 estimări şi 87,9 valoarea din luna precedentă. În plus, Donald Kohn, vicepreşedinte al Federal Reserve, a afirmat că este mai îngrijorat de ritmul creşterii economice decât de inflaţie. Suma acestor trei factori a determinat creşterea cotaţiei EUR/USD la un nou maxim istoric, 1,4982.