Vidul legislativ va da mult de furcă românilor, în ciuda tuturor avertismentelor Uniunii Europene şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Guvernanţii bat toba cu reforma în justiţie doar în măsura în care aceasta serveşte intereselor proprii, nu de dragul dreptăţii. În lipsa unor prevederi clare, care să respecte dreptul la proprietate, judecătorii sunt nevoiţi să ia de bune documentele depuse la dosar, neavând atribuţii în verificarea autenticităţii acestora. Aşa se explică faptul că un proces deschis de ani buni nu a fost judecat niciodată pe fond şi că la dosar apar tot felul de acte mai mult sau mai puţin valabile. Este şi cazul aşa-zişilor moştenitori ai doctorului Constantin Anghelescu, care revendică imobilul din b-dul Magheru nr. 5-7, deşi, la momentul naţionalizării, nu ei erau proprietari de drept. Mai mult, din dorinţa de a intra cu orice preţ în posesia acestuia, pretinşii moştenitori depun la dosar acte falsificate grosolan, ajungând chiar să-şi dispute în instanţă dreptul de moştenire. Documentele, cele adevărate, vorbesc de la sine... DovezileActul de „naştere“ a imobilului din b-dul Magheru nr. 5-7, Casa Lido, este datat 30 octombrie 1929, când societatea Lido se angajează să construiască o clădire pe b-dul Brătianu (actualul bulevard Magheru), spunând că va plăti contractul pentru apă şi canal în două rate. Documentul este semnat de Jean Pauker, unul dintre acţionarii societăţii. Un an mai târziu, pe 3 iulie 1930, doctorul Constantin Angelescu semnează un contract cu SC Lido, în care spune că societatea poate construi pe terenul lui. În perioada 1938 - 1944, proprietarele imobilului erau Uzinele Comunale Bucureşti, din 1946 proprietar fiind SC Lido... În 1949, anul primelor naţionalizări, la data de 15 august, există o notificare întocmită de Institutul Central de Statistică, adresată Uzinelor Comunale Bucureşti, prin care