“Măreaţă creatură din neamul ­animalelor! Ignatul este pentru tine o sărbătoare filosoficească a mântuirii de apoi, însângerată de mult prea înţeleapta-ţi guşă, ce s-a lăsat tăiată pentru mai dreapta cinstire a râvnitei seminţii porcine

“Măreaţă creatură din neamul ­animalelor! Ignatul este pentru tine o sărbătoare filosoficească a mântuirii de apoi, însângerată de mult prea înţeleapta-ţi guşă, ce s-a lăsat tăiată pentru mai dreapta cinstire a râvnitei seminţii porcine, cu care s-au ostenit a se hrăni, lăudându-i nobilele măruntaie, noroadele tuturor vremurilor, de la vlădică la opincă, de la ocnaş până la împărat, de la mişel la curtezană...” Aşa începe o pledoarie închinată porcului, găsită într-un almanah mai vechi. Slăvirea porcului continuă în termeni cât mai lăudativi: “Preamărit să-ţi fie în veci şoriciul cel împăcat cu soarta maşteră, ­muşchiuleţii şi cotletele cele ­resemnate în sosurile purgatoriului ­domestic, jamboanele înţelepţite de aburii gălbui ai ţuiculiţei. Nicicând, ­nicicum, nimic n-a stârnit o glorie mai mare decât sfioasa şi cucernica ta fudulie! Mărirea şi decăderea, iată, stau învelite în aceeaşi băşică, de aceea zic: Pace ţie, mărite vier, cel reînviat în caltaboşi, slănină, tobă, cârnaţi sau alte legende nemuritoare”. E bine însă să nu ne însuşim această pledoarie şi să nu uităm că grăsimile ne sunt un duşman de temut.

“Măreaţă creatură din neamul ­animalelor! Ignatul este pentru tine o sărbătoare filosoficească a mântuirii de apoi, însângerată de mult prea înţeleapta-ţi guşă, ce s-a lăsat tăiată pentru mai dreapta cinstire a râvnitei seminţii porcine

“Măreaţă creatură din neamul ­animalelor! Ignatul este pentru tine o sărbătoare filosoficească a mântuirii de apoi, însângerată de mult prea înţeleapta-ţi guşă, ce s-a lăsat tăiată pentru mai dreapta cinstire a râvnitei seminţii porcine, cu care s-au ostenit a se hrăni,