În loc să fie mai pregătită pentru furtuna financiară globală care se anunţă, economia românească este mai vulnerabilă. Puţine lucruri demonstrează mai bine irelevanţa unui şef ca faptul că nici măcar lacheii nu îl mai ascultă. Dar la o conferinţă care a avut loc de curând la Londra, la care întârziase, Varujan Vosganian se simţea prea bine ca să observe că atenţia membrilor anturajului său era captată de telefoanele lor mobile, nu de şeful lor. Într-un di
În loc să fie mai pregătită pentru furtuna financiară globală care se anunţă, economia românească este mai vulnerabilă.
Puţine lucruri demonstrează mai bine irelevanţa unui şef ca faptul că nici măcar lacheii nu îl mai ascultă. Dar la o conferinţă care a avut loc de curând la Londra, la care întârziase, Varujan Vosganian se simţea prea bine ca să observe că atenţia membrilor anturajului său era captată de telefoanele lor mobile, nu de şeful lor. Într-un discurs care insulta în egală măsură inteligenţa audienţei şi noţiunile elementare de limba engleză, dl Vosganian încerca să convingă publicul că problemele economiei româneşti nu sunt aşa de grave cum par şi sunt sub control. Semnele de inflaţie vin din agricultură, deficitul bugetar e sub limita tratatului de la Maastricht şi, în general, creşterea sa în ultima parte a lui 2007 se datorează retrocedărilor averilor naţionalizate. Frumos articulate, mesajele dlui Vosganian ar mai fi avut o şansă, dacă nu ar fi fost engleza de talcioc şi manierismele de cârciumă.
Cuprins de admiraţie în faţa propriului discurs, dl Vosganian părea să nu vadă feţele consternat-dispreţuitoare ale unor investitori, bancheri şi oameni de afaceri prezenţi în sală. Cum au dovedit-o discuţii ulterioare cu participanţii, aproape nimeni nu înghiţise gogoaşa că executivul de la Bucureşti ştie ce face. Verdictul dele