Asa o euforie a tasnit din Palatul Parlamentului pe ecrane, dupa votul la uninominal, ca ziceai ca s-a facut intretinerea gratis, iar petrolul s-a intors la 30 de dolari barilul, ca pe vremea lui JR.
Redactiile si-au trimis reporterii prin comunele din jurul Bucurestiului, pentru a transmite in direct de la chefurile populare organizate spontan, pe fundal de cintezoi fericiti, la auzul istoricei decizii, menite a reforma clasa politica si a trimite in Legislativ doctori in economie, drept si relatii internationale. Si mai ales in bun simt.
Oamenii, auzind ca de-acum se voteaza persoane, nu liste, au dat in balbaiala de fericire, vedeau in parlament si in fruntea consiliilor judetene numai haiduci si robinhuzi care se pregatesc sa moara daca nu le fac viata dulce si usoara, ca un nectar de piersici gata iesit de pe banda.
Numai ca nectarul, ca sa tina, are-n reteta conservanti. Cu cat scrie pe eticheta ca dureaza mai vanjos, cu atat mai multi.
Legea uninominalului e un fel de conservant, dar oamenilor de pe strada mea nu le-a explicat nimeni. Acum sunt euforici, si de-abia cand vor citi buletinele de vot si vor observa ca partidele vin cu aceeasi garnitura, dar repartizata pe caprarii, vor constata ca nu s-a schimbat nimic. Si atunci, daca tot si-au manat picioarele spre urne, vor stampila.
Aceasta este una dintre mizele noului sistem de alegeri: mobilizarea. Se induce electoratului impresia ca de-acum, in parlament nu vor mai ajunge niste lenesi nesimtiti, cu singura dorinta de-a se capatui, ci candidati la Premiul Nobel pentru Virtute. Avand impresia ca e ditamai reforma politica, cei care declara acum ca nu se dau dusi la vot nici cu slujbe vor pune botul inca o data si-si vor introduce in aorta convingerea ca, pentru ultima oara, mai cred in ceva.
Iar in fata aceleiasi oferte - oamenii onesti,