Cu toate ca politica romaneasca are deja mai mult de 17 ani de experienta democratica, iar UDMR reprezinta o parte organica a spectrului politic, sint prea putine incercarile din partea analistilor majoritatii de a intelege si prezenta detaliat politica interna sau nevoile si obiectivele comunitatii maghiare din Romania, fara a cadea in capcana unor sabloane. in acelasi timp, nici mesajele formulate de catre reprezentantii vietii publice a maghiarilor, care vizeaza problemele sus-mentionate, nu sint prezentate intr-un format inteligibil pentru majoritate: ori sint distorsionate, ori – si din pacate aceasta este regula – lipsesc cu desavirsire.
Oricare ar fi cazul, majoritatea romaneasca nu cunoaste si, prin urmare, nici nu intelege cu adevarat dezideratele formulate de catre liderii maghiari, dezbaterile interne si disputele conceptuale din cadrul comunitatii maghiare din Romania.
in acest articol voi incerca sa analizez o tema legata de comunitatea maghiara, care se regaseste des in presa de limba romana. Obiectivul meu este sa o prezint dintr-o perspectiva intrucitva originala, subliniind si nuantind anumite abordari folosite cu regularitate si devenite stereotipii in presa romaneasca. Data fiind vastitatea temelor care ar putea fi atinse – cum ar fi problematica autonomiei teritoriale, legea minoritatilor nationale sau polarizarea spatiului politic maghiar –, dar si din cauza spatiului limitat de care dispun, ma voi rezuma exclusiv la analizarea tipologiei dihotomice radical vs moderat. Aceasta a fost introdusa de mass-media din Romania pentru a se referi (intr-un mod oarecum simplist) la cei doi poli opusi din cadrul UDMR si, ulterior, din cadrul vietii politice maghiare.
Dincolo de rolul descriptiv pe care il au, termenii sint de cele mai multe ori folositi ca o judecata de valoare emisa in privinta fiecareia dintre cele doua gru
