Alexis Carrel s-a născut în 1873 la Lyon, într-o familie înstărită. După moartea tatălui, pe când Alexis se afla o vârstă fragedă, băiatul a rămas în grija mamei sale, Anne Ricard, care l-a educat acasă. Premiul Nobel pentru Medicină 1912
Alexis Carrel s-a născut în 1873 la Lyon, într-o familie înstărită. După moartea tatălui, pe când Alexis se afla o vârstă fragedă, băiatul a rămas în grija mamei sale, Anne Ricard, care l-a educat acasă. Mai târziu a mers la Şcoala “Sfântul Joseph” din Lyon. Nesigur asupra domeniului pe care voia să-l urmeze, Alexis îşi ia licenţa, în 1889, în Litere la Universitatea din Lyon, iar în 1900 în Ştiinţe Naturale.
CARIERĂ. După încheierea studiilor, Alexis Carrel şi-a început cariera medicală la spitalul din oraşul său natal. În paralel, preda cursuri de anatomie şi chirurgie la Universitatea din Lyon. În 1902, după ce s-a specializat în chirurgie, şi-a început cercetările. În 1904 s-a mutat la Chicago şi a lucrat în departamentul de fiziologie al universităţii din oraş. Opt ani mai târziu, în 1912, a devenit membru al Institutului de Cercetare Medicală Rockefeller din New York, institut unde a derulat mare parte din cercetările sale pentru care a fost laureat al Premiului Nobel în acelaşi an.
VREME DE RĂZBOI. În timpul primului război mondial, Alexis Carrel s-a înrolat ca medic în armata Franţei. În această perioadă a contribuit la descoperirea faimoasei metode Carrel-Dakin, foarte folosită pentru tratarea rănilor obţinute pe front. În 1939, când a izbucnit al doilea război mondial, Carrel, stabilit în Statele Unite, şi-a îndreptat din nou atenţia spre Franţa. A fost membrul unei misiuni speciale a Ministerului Sănătăţii. A refuzat să mai părăsească Franţa şi a rămas în postul de director al Institutului Carrel pentru Studiul Problemelor Umane până la moartea sa, în noiembrie 1944.
@
