Claudia Cirlig
Lectia de romana
Editura Compania, Colectia „document.ro“, Bucuresti, 2007, 144 p.
Valoarea cartii Claudiei Cirlig Lectia de romana consta in veridicitate, dramatism al realitatii, decupaje din viata romaneasca postdecembrista. Indiferent cum e numita modalitatea de concepere a unei astfel de carti, literatura verista sau literatura-document, ea nu se face in detrimentul artei scrisului, dupa cum nici reportajul de mina intii din perioada interbelica, ce a inaugurat genul, n-a facut-o.
Dincolo de nucleele epice – voluntariat social, copii cu dizabilitati din Romania, oameni fara adapost, ONG-uri, birocratie, coruptie –, Lectia… se constituie indirect intr-un chestionar de sociologie, un posibil demers pentru un studiu al mentalitatilor si de psihologie comportamentista. Cartea nu se poate citi pasiv. Naratiunile se coaguleaza in jurul lectiilor de romana predate de autoare unui voluntar englez, din dorinta de a intelege „de ce ar ramine un englez in Romania – un englez care nu are o slujba bine platita la vreo multinationala, ci traieste modest intr-un apartament cu doua camere de linga Piata Iancului si merge la birou cu tramvaiul? Ce-l face sa stea in tara asta din care multi ar dori sa plece?“.
Punctul de pornire al experientei lui Ian Tilling, diacon pensionat din politie si antrenat in actiuni caritabile, este „Revolutia din ’89 la televizor“, vazuta acasa, la Folkestone: oameni ucisi „fara rost“, moartea lui Ceausescu, considerata inceputul unui „capitol nou“, cu perspective eclatante. Apoi, numai mediatizarea mizeriei, salbaticiei, degradarii umane. De ce? Cum se face ca au fost „uitate“ scoala romaneasca, foarte apreciata pina la acea data, cercetarea, valorile materiale si spirituale create in Romania de pina atunci? Ian si-a concentrat atentia asupra stringerii de donatii pentru unul dintre
