Allen Ginsberg si Jack Kerouac se constituie in doua repere majore ca surse de inspiratie de fond american pentru generatia 80. Pe linga valentele unui modernism britanic, conturat teoretic de un T. S. Eliot si inca si mai bine exemplificat de un Ezra Pound sau, ulterior, de un Dylan Thomas - primul dintre ei contureaza Corelativul obiectiv, al doilea frizeaza o propensiune catre avangarda si suprarealism, iar ultimul, cu un extrem atitudinal (de cite ori isi auzea poemele recitate, Dylan Thomas incepea sa se tavaleasca pe jos si sa se zbata ca posedat), consemneaza si parafeaza teoria lui Artaud despre cruzime si soc (strict ca one man show) - postmodernitatea imediata, generata in literar de realitatea razboiului coreean, confera doua puncte esentiale de pornire pentru originile manifeste si stilistice ale 80-ului romanesc. Nucleul se durifica prin adaugirea modernismului romanesc redescoperit al unui Barbu, Bacovia, Arghezi sau chiar al unui Blaga, cu expresionismul lui (directia 80 a Ardealului, mai ales prin Ion Muresan, a fost considerata de sorginte neo-expresionista). Inter-relationarile influentelor predominante se vadesc de-a lungul unui fir de Ariadna. Kerouac ii mentioneaza, in al sau "Te nasti sau devii scriitor", ca surse reale de geniu pe un Apollinaire, Dickinson, Donne si Suckling, cu o conotatie aparte la Shakespeare (initiativa limbajului nou, proaspat creat si format, cu valentele lui de perspectivism iluzoriu - teoretizat de Hocke - si de pragmatism lingvistic avant la lettre pe registre de recitare si de gesturi cu intelesuri, subintelesuri si meta-intelesuri). Exista apoi revendicari stilistice si de utilizare a imaginii prin figuri favorite din romantici, post-romantici, simbolisti, prerafaeliti, modernisti, suprarealisti, din nucleul literar interbelic de la Paris (cei din jurul lui Gertrude Stein), din expresionismul american cu sensibilitat