Un club bucurestean. Unul underground. De citeva zeci de ani, marca inregistrata a culturii alternative. Atmosfera studenteasca – birfe, intrigi, resentimente, ambitii si planuri teribile de-a schimba lumea. Zimbete nonconformiste, atitudini conspirative. Toale pe masura si multa, multa bere.

Privesc in jur cu incredere. Studentimea de astazi isi continua cu dezinvoltura rolul sau subversiv dintotdeauna.

Aceleasi spirite revolutionare, crezind cu disperare intr-o lume perfectionabila. Construita de ei pe un alt calapod. Acela de a trai mai bine.

Stand-up comedy. O noua moda ce ne-a cuprins si pe noi odata cu febra mallurilor, McDonald’s-urilor si a blogurilor. Un semn incurajator ca ne aflam pe drumul cel bun al sincronizarii occidentale. Sincer, fara ironie. Considerate de unii superficialitati ale societatii contemporane, aceste aspecte nu pot trada decit adaptarea romanilor la secolul pe care-l traiesc. Si asta nu poate fi decit de bine.

„in fond, ce este acest stand-up comedy decit haina contemporana a teatrului lui Caragiale? Fara comparatii valorice. Luind in calcul doar intentia vadita de a corecta moravurile societatii romanesti prin ridiculizarea comportamentelor sale. Adica o comedie de moravuri, nu“? Trag cu urechea la discutia celor doi studenti care diseca probleme teatrale la a nu stiu cita bere. Boboci, clar. Nedeprinsi inca sa gindeasca liber, raporteaza totul la ceea ce li s-a spus. Din fericire, Caragiale figureaza inca in programa de bac. Fapt ce le permite o lunga conversatie pe tema transformarilor suferite de societatea romaneasca din epoca miticilor pina la cea a omului european.

incepe show-ul. inclin sa le dau dreptate baietilor. Curat comedie de moravuri. Si nu stiu exact ce sentimente trezeste in mine imaginea Romaniei europenizindu-se tragic printre hohote de ris. Studenti provinciali, comport