Prima editie a cartii a aparut in 1976, la Emece, o importanta editura din Buenos Aires, care a publicat, printre altele, operele lui Borges. Au mai urmat citeva editii, epuizate rapid in citeva luni. Apoi un salt enorm, de 20 de ani, pina la o alta editie, prefatata de Orlando Barone, cel care a consemnat dialogurile. In 2005, Dialogurile apar la RAO, in traducerea Ilenei Scipione.
A-i aduce impreuna pe Borges si Sábato, despartiti peste ani de diferentele de opinie politice, nu parea un lucru simplu. Si, totusi, dupa marturisirea lui Orlando Barone, lucrurile s-au produs cu o oarecare usurinta. Mai intii, Barone l-a abordat pe Borges. Acesta a fost de acord cu ideea reuniunii la masa de discutii a doua personalitati de marca, fara a cunoaste numele celuilalt intelectual. Barone l-a rugat sa-i sugereze un nume. Borges a replicat: "Cred orbeste in Domnia Ta", subliniind malitios cuvintul "orbeste". Pe Sábato, Barone l-a convins la o masa din barul El Dandy, cu argumente cam excesive, dar trecute cu vederea de acesta. Astfel se face ca evenimentul are loc in vara lui 1974, in vechiul apartament al pictoritei uruguayene Renee Noetinger (o prietena comuna), din strada Maipú. Intr-o cladire vecina, se pregatea sa moara doña Leonor Acevedo de Borges, mama lui Borges.
S-a impus clar ca regula de joc ca nu aveau sa fie atinse chestiunile "peronism - antiperonism", nici actualitatea politica, cu toate ca Sábato, chiar acceptind, a admis ca politica obisnuieste sa intre pe fereastra cind ti-e lumea mai draga. S-a cazut de acord asupra faptului ca, privitor la titlul cartii, optiuni ca "discutii", "convorbiri" sau "intilniri" sa iasa clar din calcul. De aceea a fost ales cuvintul "dialoguri", glumindu-se pe aceasta tema: a plagia, dupa atita vreme, un titlu dat de Platon era mai putin nedemn decit a cauta o originalitate nepotrivita.
Borges are
