Carmen Vidu, o tânără de 28 de ani, aduce pe scena bucureşteană piese de teatru experimental, în care culorile sunt la fel de importante ca şi actorii. Sursa: Vlad Stănescu

S-a îndrăgostit de Bucureşti în urmă cu zece ani, când venea de la Arad ca să vadă teatru şi să-şi umple geanta cu cărţi de la anticariat. Când s-a mutat aici, la facultate, iubea Capitala şi se bucura de viaţa culturală efervescentă. De doi ani, îi pare că oraşul şi-a stopat evoluţia. Îi place să se plimbe pe străzi, cu căştile în urechi şi să descopere bisericile „oraşului eclectic“.

Carmen Lidia Vidu e regizoare, unul dintre tinerii noului val de artişti români. Are 28 de ani şi montează piese de teatru-multimedia, inspirate din propriile poveşti de dragoste. Ultimul său spectacol, „Privighetoarea şi trandafirul“, se joacă la Teatrul Naţional, iar următorul proiect, „This Is Not A Love Song“ („Acesta nu e un cântec de dragoste“), dedicat în exclusivitate Capitalei, ar putea fi gata în două luni.

„Caragiale“ a picat-o

Până să ajungă la teatru, a vrut să fie avocat. După Revoluţie, închiria casete video numai cu filme cu procese. „Îmi plăcea foarte mult finalul, când se adunau în faţa avocatului mulţi reporteri, fotoreporteri. Mă incitau foarte tare mulţimea şi faptul că se crea un adevărat spectacol“, spune tânăra născută lângă Dunăre, la Caraş-Severin, şi crescută la Arad.

„Viaţa cu regia“ a început în liceu, odată cu meditaţiile la franceză şi compunerile care se transformau în adevărate spectacole. Au urmat apoi trupa de teatru din Arad şi examenul la facultate, în Bucureşti. L-a dat în ’98 şi l-a picat din vina lui Caragiale. „Eu, fiind din Arad, îl diger pe Caragiale, îl apreciez, dar nu mă pune să am umor în sensul acesta, că nu o să am. Aşa am picat“, povesteşte Carmen Vidu. Tot din pricina lui Caragiale a ajuns la Cluj, und