Comemorarea a sapte ani de la moartea lui Sasa Disici s-a facut in acordurile triste si monotone ale unei ploi ce parea sa vesteasca mai degraba un sfarsit de noiembrie decat un inceput de martie. O ploaie ce aducea a lacrimi de neputinta in fata unei nedreptati sfidatoare si ireparabile.
La acest inceput de martie se implinesc sapte ani de cand in jurul mortii politistului-erou, cum a fost numit Sasa Disici, s-au rotit sferturi de adevar, sfarsind si ele prin a fi sufocate de minciuna. Sapte ani in care fostele conduceri ale Politiei Timis si Internelor au fost asteptate sa-si onoreze promisiunea facuta, in fata camerelor de luat vederi si a blitz-urilor aparatelor foto, la acel inceput de martie 2001, la capataiul subordonatului lor, zdrentuit cu o arma automata de niste hoti de masini. "Ne vom intoarce la mormantul tau si-ti vom raporta «Misiune indeplinita»", asa au promis, recitand un discurs patetic, de care au uitat ori si-au impus sa uite in cel mai scurt timp. Nu s-a mai intors nimeni, cu atat mai putin pentru a putea spune cu mana pe inima sau pe crucea lui Sasa Disici ca misiunea a fost indeplinita.
Ancheta s-a incheiat, la cateva zile dupa crima, drept caz rezolvat, cu un singur asasin, si acela sinucis, s-a spus, in fata unui lant de forte speciale ale Politiei. Din cauza unor martori care s-au incapatanat sa spuna ce au vazut in noaptea aceea si nu ce le-au dictat anchetatorii, in bezna care l-a invaluit pe Sasa Disici si care coborase perfid si asupra anchetei, s-a infiltrat o raza, imperceptibila aproape, de lumina : dosarul ramasese "in cercetari", dupa ce Parchetul de pe langa Tribunalul Timis a dispus disjungerea cauzei, fata de niste autori necunoscuti, pentru nedenuntarea de infractiuni... Nu i-a descoperit nimeni pe acei A.N. La comemorarea a sapte ani de la pasul spre eternitate la care a fost obligat politistul timisean, aflam,
