Alegerea noului Patriarh ortodox al Romaniei in persoana inaltului ierarh Daniel Ciobotea a parut sa indreptateasca sperantele intregii Romanii, cu ortodocsi si cu neortodocsi, intr-un reviriment spiritual si intr-o asanare morala. Anii pe care ii traversam sunt profund tarati de mizerie etica, iar situatia din biserica nu difera prea mult, sub acest aspect, de cea din afara ei. Verificarile de dosare au scos la iveala destule cazuri de prelati compromisi prin colaborarea cu Securitatea. Faptul ca unii au fost si urmariti, nu doar informatori, dezvaluie o complexitate suplimentara, insa nu anuleaza vina. Dar ceea ce nu parea de crezut este ca, totusi, nu lupta cu trecutul blamabil este cea mai aspra batalie de purtat pentru asanarea bisericii. Lucrurile par mult mai grave, fiindca realitatile din interiorul BOR sunt incalcite. si, in loc ca relativa tinerete a Inaintestatatorului ecleziastic sa fie de ajutor, prin eventuala sincronizare la nevoile generatiilor active, ea isi vadeste si aspectele pernicioase.
In favoarea Preafericitului Parinte Daniel pledeaza un spirit gospodaresc marturisit de toti cei care il cunosc. Acest atu s-a si vazut deja pus la treaba, o data cu lansarea BOR in spatiul media national si cu relansarea proiectului Catedralei Neamului. O alta campanie reluata cu bune sanse de victorie pare sa fie cea referitoare la destinul disciplinei de studiu religie in scoala romaneasca. Pe multiple planuri, asadar, BOR revine in forta, marcandu-si tot mai apasat prezenta in spatiul nostru public: la radio, tv, in scoli si in plan simbolic. Toate acestea ar putea fi salutate cu bucurie, macar de majoritatea ortodoxa, daca ar fi deplin limpede incotro se indreapta BOR insasi.
Dupa ce, in anii guvernarilor de extrema dreapta, Ortodoxia noastra nu a vrut sa se detaseze de excesele brune si dupa ce a traversat cei 50 de ani de comunism c
