Sala Tronului din fostul Palat Regal, o prestigioasa participare a invitatilor din strainatate, dar si reducerea numarului de premiere la sase lungmetraje de fictiune in 2007, dintre care numai doua au putut fi nominalizate la categoriile importante de premii, iata datele care au marcat contradictoriu a doua editie a Oscarurilor/Césarurilor romanesti. Raspunsurile in ordine alfabetica la o ancheta-fulger ad-hoc ne stau marturie.
1. Ce v-a placut cel mai mult din festivitate?
2. Care este lucrul cel mai de seama, revelat azi despre filmul romanesc?
3. Ce-ar fi putut sa lipseasca de la aceasta ceremonie?
4. O dorinta de capetenie, pentru editia a treia?
- Ileana BIRSAN:
„Un spectacol previzibil“
1. Prezenta unor actori pe care nu-i mai vazusem demult. De exemplu, Dan Nutu, extrem de agreabil si elegant. Iar discursurile lui Cristian Mungiu au fost de fiecare data precise, spontane si relaxate. Altfel, festivitatea a fost destul de comuna, previzibila, in primul rind din pricina numarului mic de filme nominalizate.
2. Este importanta prezenta delegatului general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, ca invitat special. Sa spunem ca „a intors vizita“ pe care a facut-o Mungiu anul trecut, la festival. Altfel, faptul ca e o competitie in care „se bat“ doua filme e destul de trist.
3. Citeva persoane importante sau total neinspirate, cum ar fi Loredana Groza, Mihaela Radulescu sau ministrul Culturii.
4. Cinci nominalizari la fiecare categorie.
- Dan CHISU:
„Redundanta acelorasi titluri“
1. in primul rind, imi place ca organizatorii au ales un loc demn de acest eveniment. Nici anul trecut sala nu era urita, dar era usor marginalizanta. Acum, putem spune ca Premiile Gopo si-au gasit locul.
2. Atmosfera a fost si ea demna de o sarbatoare de cinema, cu toata lumea