Am incercat s-o cunosc cit de cit pe Nuria Amat inainte de venirea ei in Romania, atit cit poti cunoaste pe cineva prin mediul electronic. Spre deosebire de majoritatea scriitorilor romani, cei din sisteme culturale mai bine puse la punct beneficiaza de site-uri profesioniste, interesante sau macar utile, informative. Rareori am cautat un scriitor strain pe Internet fara sa gasesc o pagina personalizata.
De pe site-ul oficial al Nuriei Amat, ca si de pe blog (www.nuriaamat.com si http:// namat.wordpress.com/), se intrevede profilul unei scriitoare pline de personalitate si de idei ferme, nu doar in domeniul literar, ci si politic. Nu se sfieste sa critice actuala tendinta separatista catalana si nici sa se declare feminista, in descendenta ideilor de la ’68. Un soi de deschidere biografista foarte generoasa ne arata o scriitoare-femeie in toata puterea cuvintului, mama a doua fetite, postura pe care si-o asuma cu o splendida mindrie. De asemenea, tristetea de a fi crescut fara mama de la trei ani se simte si traverseaza multe dintre textele Nuriei Amat. Cu o credinta puternica in calitatea scriiturii – a carei lipsa o denunta fara menajamente de multe ori atunci cind vine vorba despre literatura contemporana – si cu o admirabila, rara grija pentru documentul din spatele fictiunii, Nuria Amat merita cu prisosinta interesul nostru ca cititori si ca privitori ai spectacolului literaturii de limba spaniola.
Sinteti nascuta la Barcelona, dar spuneti undeva ca America Latina e cea care v-a recunoscut pentru prima data ca scriitoare. Carei parti a lumii hispanice ii apartineti mai degraba ca artist?
Cred ca sint o scriitoare cu probleme de identitate, si asta nu doar in ceea ce priveste limba, ci si epoca. Dar scriitorul de azi e totodata un scriitor globalizat. Pe de alta parte, spaniola mea e cumva o limba marginala, pentru ca in Barcelon
