Difuzarea unui număr mare de spoturi în timpul unui program tv micşorează impactul acestora asupra telespectatorilor . În perioada sărbătorilor de iarnă şi de primăvară, spaţiile de Difuzarea unui număr mare de spoturi în timpul unui program tv micşorează impactul acestora asupra telespectatorilor .

În perioada sărbătorilor de iarnă şi de primăvară, spaţiile de publicitate ale televiziunilor sunt suprasaturate cu reclame. În aceste condiţii, mărcile şi mesajele promovate îşi pierd din vizibilitate şi eficienţă. Această "îngrămădire" reprezintă unul dintre dezavantajele publicităţii pe televiziune.

Pentru numeroşii telespectatori, reclamele tv sunt ca nişte muşte care nu-i lasă să-şi savureze delicioasele savarine (filme, emisiuni de divertisment, talk-show-uri). Când pauzele de publicitate devin lungi (ca o zi de post) şi înţesate cu fel de fel de clipuri, telespectatorii nu au la îndemână... "pliciul", ci telecomanda, cu ajutorul căreia schimbă programul.

Dar televiziunile, la înţelegere cu agenţiile de media şi advertiserii, programează, mai ales în prime time, pauzele publicitare la aceleaşi ore. Aşa încât, telespectatorii devin "prizonierii" calupurilor publicitare, indiferent pe ce canal tv "ar fugi". Telespectatorii scapă doar dacă pleacă din faţa micilor ecrane.

De două ori pe an, "bâzâitul" reclamelor devine de-a dreptul insuportabil: septembrie-decembrie şi martie-iunie. Primul interval se încheie cu luna cadourilor şi advertiserii încurajează vânzările prin numeroase mesaje publicitare. Al doilea interval cuprinde sărbătorile de primăvară. În aceste două perioade se produce aşa numitul efect de clutter, adică o avalanşă, dezordine, înghesuială, devălmăşie a reclamelor. În termeni tehnici, "clutter-ul" se defineşte ca fiind aglomeraţia de spoturi difuzate într-o anumită perioadă.

Spaţiile de publicitat