- Diverse - nr. 46 / 6 Martie, 2008 Cand am aflat ca un conational de-al nostru a cucerit cu glasul lui inimile a mii de spanioli, m-am intrebat cum de un asemenea talent n-a fost depistat si valorificat in patria lui. Am indeplinit sarcina de director la diferite scoli generale timp de peste 30 de ani, si am reusit sa conving corpul profesoral ca aveam datoria sa promovam talentele, chiar daca plecarea la alte scoli a elevilor dotati ne afecta. De la Liceul de Arta si de la Clubul Sportiv ne veneau profesori in fiecare an, pentru a depista talente. Invatatorii si profesorii nu erau bucurosi de asemenea vizite, pentru ca se vedeau in situatia de a-i pierde pe cei mai buni elevi. Or, pentru a fi admisi la examene de grad, li se cerea, intre altele, si elevi promovati la faze superioare ale concursurilor scolare. Mi-a fost greu sa-i conving pe unii colegi ca plecarea elevilor talentati la institutii cu posibilitati superioare de cultivare a talentelor le va fi socotita un merit. Ba chiar i-am indemnat sa urmareasca evolutia lor si sa nu-i socoteasca pierduti. Si atunci, cum sa ma impac cu gandul ca, in timpul anilor de scoala, nu s-a gasit un dascal care sa-l sprijine moral pe Costel Busuioc si sa sesizeze institutii ale statului care sa-i asigure cultivarea talentului. Nepasarea de ieri este condamnabila, pentru ca pana la varsta de 16 ani, acesta a trait intr-un regim preocupat de cultivarea talentelor. Nepasarea de astazi nu este cu nimic mai prejos. Individualismul si parvenitismul sunt in floare, iar calcatul in picioare a devenit ideal. Strainatatea va avea de grija sa-l pastreze si sa-l promoveze pe Costel Busuioc, iar noi ne putem astepta la sporirea preocuparilor pentru racolarea si instrainarea talentelor. Se spune ca omul inteligent invata din pataniile altora, desteptul din ale sale, iar prostul nu retine nimic nici din ale sale. Caii care si-au pi