Revista e aceeaşi, în primăveri din lumi diferite. Prima dată, în 1933, an bun pentru literatură, şi jumătate din viaţa unei Românii literare efemere, de pînă în 1934. Apare, în primăvară, sîmbătă, pe 4 martie. Editorialul lui Rebreanu e despre tragedia dui Gusti, proaspăt-numitul ministru al Instrucţiunii. Un om predestinat să se aşeze în fotoliul lui Haret, dar pe care bugetele, şi nu numai, îl încurcă. Glosele lui Rebreanu pe marginea situaţiunii pot ţine, în zilele noastre, capul unei rubrici de Actualitatea şcolii: "desigur că, mai ales în învăţămîntul secundar şi superior, s'a practicat o inflaţie excesivă în ultimul deceniu. De-aici a rezultat o avalanşă de titraţi care bat mereu la porţile bugetului statului, alcătuind un proletariat intelectual muritor de foame. Drama acestui tineret cu diverse diplome în buzunar e îngrozitoare." În situaţii, nici vechi, nici noi, în care oricine ar fi capitulat, sau măcar ar fi ales o sănătoasă nepăsare "D. Gusti se sbuciumă şi rezistă. Izbînda d-sale (i-o dorim cît mai deplină, pînă în cele din urmă) va fi a culturii române."

Cultură a cărei faţă e, cu toate relele asemănări cu prezentul, aproape aceea din relatările despre un interbelic al tuturor eleganţelor, rezerva noastră de reverie. De ajuns să citeşti articolul lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, sau despre prietenia literară. Trebuia să fie nimic mai mult decît o cronică la recent-apărutul Femei, pînă cînd cronicarul află - benignă indiscreţie redacţională... - că autorul, cronicar, la rîndu-i, scrisese deja, la număr, cum se spune, despre Patul lui Procust. Reciprocitatea nu poate trece fără explicaţii, aşa că iată această mărturisire despre o prietenie închegată printre rînduri. În lumea lui captatio benevolentiae, mai mult decît o formulă retorică, "marea înţelepciune e să-ţi alegi prietenii care nu te vor sili la compromisuri." Că ei există, deşi rău-v