Prima data a spus-o Valvis. Soptit, intr-un mod care m-a facut sa cred ca pregateste o revolutie. Apoi, dupa cateva zile, a rostit-o public Dinu Gheorghe, spre ciuda aceluiasi Valvis care dorea sa o prezinte el intr-o conferinta de presa.

Au trecut cateva luni si a spus-o si Marian Iancu referindu-se la Poli Timisoara. Dadea si un termen: 3 ani. Ceva timid a razbatut si dinspre Dinamo, iar dinspre Steaua... Hai sa fim seriosi!

Toate acestea se petreceau acum cateva sezoane. Intre timp nimic, liniste totala. Pana ieri, cand spus-o din nou, pentru Evenimentul Zilei, si proaspatul posibil patron al Rapidului, Fathi Taher.

De ani buni, oameni care investesc in fotbal sau administreaza grupari vehiculeaza posibilitatea listarii la bursa a cluburilor cu seninatatea si optimismul celor care deja au demarat proiectul si care se afla in faza de laudare intemeiata a succesului evident pe care-l vor obtine.

Tot de ani buni, niciunul dintre cluburile romanesti nu a fost listat, iar modelul echipelor din vestul Europei, care obtin rapid si usor finantare prin aceasta metoda, este urmarit doar pentru a fi invidiat, nu si preluat.

Hai SIF! Hai BTR! Hai Steaua!

Peste tot in lume, cluburile de fotbal listate la burse se bucura de finanatarea suporterilor-investitori cu atat mai mult cu cat acestia sunt foarte deschisi cand vine vorba de un ajutor acordat echipei pe care o iubesc.

La Bucuresti, acest beneficiu este total ignorat. Cu exceptia catorva brokeri nervosi si a unor investitori verosi, nimeni nu striga "Hai BTR!" sau "Hai SIF Munteania!" si nimeni nu face o pasiune pentru activitatile de imobiliare ale Impact SA.

Dar daca o echipa precum Steaua ar ajunge sa fie listata la Bursa, ar exista posibilitatea ca zeci de mii de romani, poate chiar sute, sa fie interesati sa cumpere o partic