Apostroful de februarie

Numărul din februarie al revistei Apostrof ne bucură cu un lung şi consistent interviu pe care Ion Zubaşcu i-l ia scriitorului Liviu Antonesei. Aflăm din el că printre cei 22 de tineri pe care Noica îi selectase în vederea formării unei viitoare elite culturale se numărau Liviu Antonesei şi Valeriu Gherghel din Iaşi şi Virgil Mihaiu şi Ion Dur de la Cluj. "Stilul "profesoral" al lui Noica datora mult celui al maestrului său Nae Ionescu. Din aceaastă pricină, nu avea un Ťantrenament stasť, bun pentru toată lumea. În scrisorile anterioare şi în prima parte a întîlnirii de la Iaşi, a încercat mai întîi să ne cunoască pe Valeriu şi pe mine. În urma scanării, i-a devenit foarte clar că pe mine nu mă poate cîştiga pentru filozofie propriu-zisă - opuneam o straşnică rezistenţă la gîndul de a mă face "filozof" -, în schimb, profitînd de faptul că oricum lucram deja în cercetare, m-a ademenit spre filozofia culturii. Valeriu, cum avea să se dovedească ulterior, era bun de filozof. Aşa că ne-a făcut programele de studiu în funcţie de aceasta. Partea comună consta în faptul că amîndoi trebuia să citim/recitim principalii filozofi, din Antichitate la zi, de fapt cam pînă la Heidegger şi generaţia acestuia, şi să învăţăm limba germană, pe care Gherghel o ştia mai bine, iar eu, ca şi astăzi, foarte prost! [...] Dacă ar mai fi trăit Noica, e limpede că n-ar fi făcut mare lucru cu guvernanţii noştri de tranziţie, dar ar fi putut profita de "neglijenţa" lor în această privinţă şi de apariţia inţiativei culturale private. El şi vorbea despre privatizarea culturii, iar proiectul său, sub ochii vigilenţi ai politrucilor, chiar asta viza! În plin regim totalitar, de cea mai joasă factură! Într-un fel însă, şi oricîte obiecţii i-aş putea aduce dlui Pleşu, în mai multe privinţe, proiectul noician a căpătat corp şi funcţionează prin ceea ce se întîmplă,