Pentru cei mai mulţi dintre americani, râsul nu este doar cel mai bun tratament, ci singurul tratament posibil. Aceasta este concluzia documentarului Sicko, al lui Michael Moore, pe care telespectatorii Pro Cinema îl pot urmări, sâmbătă, pe 8 martie, de la ora 23, prefaţat de Cristian Tudor Popescu.
După ce a câştigat Oscarul cu documentarul Cântec pentru un masacru (Bowling for Columbine) şi marele premiu la Cannes cu Fahrenheit 9/11, Moore lansează o nouă provocare - Sicko, documentar nominalizat anul acesta la Oscar care încearcă să pună un diagnostic corect sistemului american de sănătate.
Deşi sintagma „sănătate publică” ar trebui să fie un lucru cât se poate de serios, fără vreo legătură cu comedia, Moore foloseşte umorul ca o armă îndreptată asupra „unuia dintre cele mai bolnave” sisteme ale societăţii americane. Documentarul urmăreşte vieţile unor americani obişnuiţi, care au fost serios afectate sau chiar curmate de proasta funcţionare a sistemului. Această criză gravă nu afectează numai cele 47 de milioane de cetăţeni americani care nu beneficiază de asigurări medicale, ci şi milioanele de plătitori fideli, condamnaţi la neputinţă, disperare şi umilinţă de birocraţia din SUA.
Cea mai bogată ţară a planetei se află în coada clasamentului în ceea ce priveşte sănătatea, comparativ cu ceea ce se petrece în Canada, Marea Britanie şi Franţa. Fără a mai menţiona exemplul Cubei. Căci Sicko face publicitate sistemului de sănătate cubanez mai mult decât ar face-o cubanezii înşişi. Michael Moore a urmărit cazul unui grup de cetăţeni americani care au lucrat ca voluntari pentru curăţarea zonei afectate de atentatele de la 11 septembrie şi care au dezvoltat probleme respiratorii în urma tragicului episod. Nici unul dintre aceşti eroi nu şi-a putut găsi o alinare a suferinţelor pe teritoriul Statelor Unite. Au găsit însă în Cuba, unde i-a dus Michael
