In toamna anului trecut incepuse sa curga cu deconspirari de informatori ai Securitatii "ca politie politica" (sintagma supersimpatica, intrucat - cum bine se stie - Securitatea a functionat si ca politie horticola). Cum talk-show-urile tineau mortis, ca de obicei, sa dea fenomenului proportii endemice, m-am enervat. Atunci mi-a venit ideea unei campanii personale, sub deviza "Nu suntem un popor de turnatori". Am adresat unui numar de 80 de persoane publice invitatia sa subscrie unei fraze atent concepute: "Nu am colaborat niciodata, in nici un fel, cu Securitatea". Acel "in nici un fel" urmarea sa evite orice interpretare. Din delicatete, am ales calea exclusiva a e-mail-urilor, pentru a lasa oricarui adresant libertatea de a se face ca nu a primit mesajul. O interpelare telefonica ar fi putut duce la situatii stingheritoare.
Caracterul privat al campaniei - nu reprezentam pe nimeni - l-am considerat un atu important: nu puteam fi suspectat ca fac jocurile nici unei institutii, ONG, publicatii, firme etc.
Un numar de 16 oameni (inclusiv subsemnatul) si-au asumat fraza. Un ministru, o actrita, un critic de arta, un om din show-biz, o voce-simbol a culturii, in rest ziaristi (dintre care unii si scriitori).
Alti cativa au ales sa-mi spuna, in scris sau telefonic, ca n-au colaborat, dar nu vor sa-si asocieze numele cu nici o campanie. Unul dintre ei mi-a oferit o explicatie tulburatoare: nu a colaborat cu Securitatea, dar prin asta nu se considera nevinovat!
Restul a fost tacere. Nu am cautat niciodata sa aflu de ce unul sau altul n-a raspuns si nu voi face vreodata publica lista celor 80.
Intre timp, anuntasem mai multe organe de presa despre intentia mea, cu rugamintea ca, dupa ce le voi comunica numele celor care au raspuns, sa continue campania, cu forta presei. Trei publicatii au anuntat initiativa, dar nici acestea, nici celelalt
