Mersul lui dintotdeauna. Iesi afara. Soarele ardea si lumina fara mila. Orbul ridica ochii. Clipi des. Ranji. Clipind si ranjind fara incetare, traversa, bastonul sub brat. Treptat, ranjetul ceda mastii lui obisnuite. Merse pe strazile vechi ale orasului, pe cele noi, trecu mai mult decat era nevoie de pe un trotuar pe altul, urca in autobuz, intr-un taxi, strabatu un loc viran unde se depozitau gunoaie si fiare vechi, urca pe terasamentul caii ferate, tropai pe traverse, intre sine, depasi podul de fier si ajunse la campul de arini, nu se apropie de apa, nu se opri, se intoarse pe acelasi drum in oras.
Se opri la Greci. Grecii aveau o casa alba, cam darapanata, scunda, dar intinsa cat un conac, cotloane ascunse, camari inchise, nenumarate incaperi. In unele se adaposteau clostile, in altele porcii, niste oi, doua vaci si o magarita. In rest stateau oamenii, grecul batran, grecoaica batrana, ginerele lor, Lulu, caruia tot ?grecul? i se spunea de cand intrase in neamul lor, si fata lor, Eupraxia. Aveau o vie nu prea mare in fata casei, iar in spate vreo treizeci de pruni si meri. Faceau vin, tuica si otet de mere. Aveau o autorizatie pentru un chiosc cu placinte si racoritoare. Cresteau nutrii si iepuri de casa. Din grajdul urias de altadata zidisera cam la intamplare un fel de garaj unde tineau cele doua masini ale lor, un Aro nou si un Wartburg de vreo cincisprezece ani, iar in doua lazi mari, niste piese de motocicleta si alte cateva de la un tractor (bine unse si cu grija stranse in fel de fel de saculete de panza), era vorba despre Lanz-ul fostului morar, Arvinte, despre un N.S.U. dinainte de razboi si un Triumph de prin anii cincizeci si cinci cumparat de la un fost campion de inot care participase la Olimpiada de la Melbourne. Vindeau si lapte si oua. Isi mareau de la an la an numarul oilor. Din bogatiile lor de altadata ramasese doar o lingurita de
