Gabriela Drinceanu are vocatia spiritelor creative intempestive, mereu invingatoare. Inca de la debutul sau expozitional din anii '90 a surprins prin neconventionalitatea limbajelor si a optiunilor sale plastice, ca si prin savoarea ludica a constructiilor ei spatiale. In nici doua decenii de cariera artistica, a performat in sapte expozitii personale, dar si in alte cateva zeci de expozitii de grup, saloane colective, simpozioane de sculptura. Este posesoarea a numeroase premii si distinctii pentru prestatiile ei artistice, intre care cel mai proeminent este recentul Premiu pentru Sculptura al Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

Volumele Gabrielei Drinceanu creeaza iluzia unei fabuloase scenografii animate de fapturi extrase parca din misterele medievale jucate de trupele ambulante prin targurile Occidentului, sau din lumea diafana si truculenta a "teatrului de umbre" a Extremului Orient. In general, arta sa este o continua provocare a tot felul de referinte culturale depozitate in memoria vizuala a privitorului. Artista mizeaza obstinat pe aceasta conduita participativa a partenerului de dialog vizual. Mentalitatea ei creativa, atat de vie si de moderna in expresie, refuza extazul contemplativ al celorlalti. De aici, aplombul ei polemic, modernitatea viscerala a viziunilor si apetenta pentru sintetismul ascetic al formelor. Iata sursele inclinatiilor sale pentru spectacol vizual deschis. Ca si pentru happeningul sculptural pigmentat cu interventii pictografiate pe suprafata obiectelor traforate din lemn nefasonat si acompaniat de pedante si expresive "inscenari" coregrafiate, menite sa potenteze substanta gestuala si dimensiunea teatrala a conceptelor sale sculpturale.

Indiferent in ce plan opereaza impulsul ei imaginativ-cel sacru, ades frecventat si inteles ca suma de simboluri arhetipale ale unei realitati spiritualizate si cordiale,